INTERVIU: Anthony D’Amato

Acesta e un interviu în două părţi. Ambele au fost luate în 2011: primul – la început, a doua parte – în vară.

Indied.org: Pentru un artist cu mai puţin de 3000 de ascultări pe last.fm, cânţi impresionant. Ce anume te determină să cânţi?
Anthony D’Amato: Nu ştiu exact de ce simt nevoia de a scrie şi a înregistra muzică, dar o simt. Cred că aş înnebuni dacă aş ţine totul înăuntru. E felul meu de a face faţă lucrurilor care se întâplă în mine.

Indied.org: Ce te inspiră cel mai mult şi cine a avut cea mai mare influenţă asupra muzicii tale?
A. D.: Să văd un artist într-un concert live întotdeauna mă inspiră să merg acasă şi să mă apuc de scris. De fiecare dată când văd un concert Bright Eyes, mă duc direct acasă şi scriu o sumedenie de piese, încercând să mă ridic la înălţimea spectacolului pe care tocmai l-am văzut. Cea mai mare influenţă probabil a avut-o Jesse Malin. Albumul lui The Fine Art of Self Destruction m-a determinat să scriu, iar când a auzit primele mele demouri, mi-a oferit primul meu recital, în deschiderea concertului său. 

Down Wires e mai mult un album rock and roll. Mai multe chitare electrice, mai multe tobe. A fost primul album pe care chiar l-am realizat împreună cu alţi oameni.

Indied.org: Cu cine ai cântat până acum şi cum a fost experienţa asta pentru tine?
A. D.: Sam Roberts cântă pe noul meu album, Down Wires, iar ăsta a fost un lucru extraordinar pentru mine. E unul dintre compozitorii mei preferaţi, aşa că încă pare destul de ireal să-i aud vocea într-unul din cântecele mele. În general, totuşi, când auzi muzicuţe în melodiile mele, aceea e o cântăreaţă minunată,  Katy Pinke, pe care am cunoscut-o în şcoală şi cu care am colaborat de mai multe ori.

Indied.org: Îmi place extraordinar al doilea album al tău, Shades of the Prison House, şi mi-a părut aproape perfect. Ce e diferit la Down Wires?
A. D.: Down Wires e mai mult un album rock and roll. Mai multe chitare electrice, mai multe tobe. A fost primul album pe care chiar l-am realizat împreună cu alţi oameni. Am cântat la cam toate instrumentele care se aud pe Shades of the Prison House, dar am vrut să extind puţin felul în care sună noul album şi sunt foarte mândru de ceea ce a ieşit.

Indied.org: E ceva despre care ţi-ar plăcea să cânţi şi nu ai făcut-o până acum?
A. D.: Cred că mă simt cel mai forţat să scriu când nu sunt în cea mai bună stare sau când trec printr-o perioadă mai dificilă; în viitor mi-ar plăcea să lucrez mai mult şi când sunt ceva mai pozitiv. Nu simt neapărat nevoia de a scote emoţiile astea în forma unui cântec, dar mi-ar plăcea să devin mai bun la asta.

Indied.org: Dincolo de muzică, cum încerci să-ţi faci viaţa frumoasă?
A. D.: Ador întrebarea asta. Pe lângă muzică, încerc să citesc pe cât de mult pot (îmi vin idei de piese de la cărţi pe atât de des pe cât îmi vin din experienţe personale). Încerc să călătoresc şi să trăiesc experienţa unor locuri noi cât de des pot (sper că o să călătoresc mai mult pe măsură ce muzica mea prinde notorietate). În plus, am o iubită extraordinară care aduce multă frumuseţe vieţii pe care o împărţim.

Indied.org: Ai zis la un moment dat într-un interviu, într-unul din puţinele pe care le-am găsit, că cea mai mare plăcere vinovată a ta e că furi de la colegii de cameră. Îţi aminteşti care a fost primul lucru pe care l-ai furat?
A. D.: Haha, aceea a fost, de fapt, o glumă. Nu fur de la colegii de cameră. Ei au foarte încurajatori în legătură cu muzica mea, încă din start, nu le pot mulţumi îndeajuns.

Indied.org: Care e cea mai dragă amintire pe care o ai în relaţie cu muzica?
A. D.: Cred că cea mai dragă amintire despre muzică e de anul trecut, când am avut ocazia să fie pe scenă cu Bruce Sprinsteen la Light of Day Denefit. Am deschis concertul, iar Sprinsteen a venit mai târziu şi a cântat cu Jesse Malin, Willie Nile, şi Joe Grushecky, care-mi sunt toţi prieteni. La încheierea spectacolului, Springsteen ne-a invitat pe scenă, pe toţi cei care am cântat în acea seară, pentru a cânta împreună câteva melodii. E unul din eroii meii, aşa că a fost magic să-l întâlnesc şi să fiu cu el pe scenă.

Indied.org: Care e lucrul de care eşti cel mai mândru din tot ce ai realizat până acum?
A. D.: Cred că sunt cel mai mândru de faptul că încă sunt aici şi că mă ţin de muzică şi merg mai departe. Am decis cu multă vreme în urmă că muzica e ceea ce vreau să fac cu viaţa mea şi eram determinat să fac orice era nevoie pentru a realiza asta. A fost un drum cu  multă muncă şi paşi mici, dar esenţiali, iar când privesc în urmă la progresul pe care l-am realizat, din primele zile şi până astăzi, pare enorm. Şi privesc înainte şi observ că am un drum lung până unde îmi doresc să ajungă cariera mea, dar acum ştiu că pentru asta e nevoie doar de aceeaşi determinare, de multă muncă şi devotament faţă de muzică, aceleaşi care m-au aduc aici.

Indied.org: Dacă în, să zicem, 10 ani vei face tot muzică, unde te vezi?
A. D.: Sper ca în zece ani să când peste tot prin ţară (şi lume). Sper să când în săli mari de teatru, cu o trupă , şi sper ca muzica mea să însemne ceva pentru oameni. Sper că voi scrie piese care vor rămâne mult după ce eu nu voi mai fi.

—

Sper ca în zece ani să când peste tot prin ţară (şi lume). Sper că voi scrie piese care vor rămâne mult după ce eu nu voi mai fi.

Indied.org: În primul rând, ce-ai mai făcut de prin Ianuarie până acum? La ce anume lucrezi?
A. D.: Din Ianuarie, m-am concentrat pe concerte live. Am avut ocazia să când alături de Pete Yorn şi Ben Kweller, în turneul lor din primăvară, şi am cântat cu Kevin Drew, de la Broken Social Scene, şi trupa lui Sam Roberts, şi Sarah Jarosz şi… şi mulţi alţi artişti fenomenali. Tocmai am început să înregistrez următorul album, aşa că asta va fi prioritatea mea o vreme.

Indied.org: Îmi place faptul că ai lansta mai târziu Songbirds şi Silver and Gold şi că nu le-ai inclus pe Down Wire (în principiu, fiindcă îmi par foarte diferite de majoritatea melodiilor de pe album.). Care e povestea celor două melodii?
A. D.: Povestea cu Songbirds e că acesta e un cântec pe care l-am scris pe jumătate anul trecut. Nu am reuşit niciodată să-mi dau seama cum să-l termin. Şi apoi, într-o noapte, în toamnă, ultimul vers s-a scris singur. Am ştiut că vreau să am ceva muzică gratuită de oferit pe parcursul turneului Yorn/Kweller, aşa că am înregistrat Songbirds şi Silver & Gold şi le-am oferit gratuit pentru descărcare, în versiunea acustică. Cel mai probabil, vor apărea în versiunea cu întreaga trupă, pe următorul album.

Indied.org: Simt c-ai evoluat atât de mult de la primul album şi ştiu că, într-un fel, am vorbit despre asta şi data trecută, dar sunt curios ce ar trebui să aşteptăm de la tine.
A. D.: În privinţa asta, nu sunt foarte sigur nici eu. Iar, felul în care înregistrez, instrument după instrument, face ca melodiile să se modifice şi să crească în mod constant şi rar ajung ceea ce eu credeam iniţial că vor fi. Se poate aştepta un album cu un sound nou, totuşi; colaborând cu muzicieni extraordinarim care m-au ajutat la ultimul album, a fost o adevărată revelaţie în legătură cu locul în care muzica poate ajunge când procesul creativ e împărţit cu alţii- Voi lucra cu câteva nume noi şi câteva faminiare la noul album.